luni, 19 septembrie 2011

Nu astepta ziua de maine!


                Parca ieri erai copil… astazi totul s-a schimbat… nimeni nu mai e ce pare, fiecare pretinde ca e altcinva, o alta persoana… Daca esti fata iti e dor de vremurile in care singurul barbat din viata ta era tatal tau… daca esti baiat, iti aduci aminte cum era cand singura femeie din viata ta era mama ta.
 Acum priveste in jurul tau si intreaba-te unde ai ajuns, cine esti, datorita cui esti ceea ce esti … Timpul nu asteapta pe nimeni, nici pe mine, nici pe tine… pe absolut nimeni, cat de puternic, bogat, sau orice altceva  ar fii… Nu ezita sa zici ceea ce simti acum, poate data viitoare cand vei vrea sa spui ce ai simit sau ce simti… s-ar putea sa fie prea tarziu. Nu ezita sa faci greseli.  Greselile sunt unul din multele lucruri care ne defines ca si oameni, insa ai grija sa iti ceri macar scuze sau sa te revansezi. Azi arunci o privire in trecut, nu iti vine sa crezi ce ai realizat… maine te vei gandi la ziua de azi. Te vei gandi ca nu ai facut ceva, nu ai zis ceva… Cam asa trece timpul pe langa noi, fara sa ne dam seama, fara sa realizam ne plangem de mila in fiecare zi, de fiecare data cand nu ne simtim bine…
                Daca ai pierde tot ai fii in stare sa o iei de la capat, sa te ridici si sa lupti pentru tine? Timpul este cel care in multe moment este necrutator, insa in altele moment este cel mai bun medicament pentru unii oameni… timpul vindeca si cele mai adanci rani, ciudat sau nu, tocmai acele rani, foarte adanci… unele dintre ele sunt provocate tot de timpul neiertator…
Nimic nu e facut sa dureze o vesnicie, asa ca invata sa apreciezi ce ai langa tine, timpul iti poate lua totul intr-o clipa… nu astepta ziua de maine in speranta ca se va intampla ceea ce iti doresti, fa tu sa se intample ceea ce iti doresti !!!

miercuri, 7 septembrie 2011

teama

Iata-ma scriind din nou... nu prea imi e bine daca scriu aici ... insa cand voi termina de scris ma voi simti mai bine... Daca m-ar intreba cinve ce am, ce s-a intamplat,  cred ca as putea sa rezum simplu la ... teama. Nu stiu de ce, dar asta e ce simt acum... sau poate doar confund, poate e doar mintea mea.
Multi poate nu inteleg, dar sa stii ca in urmatoarea clipa o sa pierzi pe cineva drag si sa nu poti face nimic, e de neimaginat. Ai putea sa faci orice numai sa stii ca nu se va intampla asta, insa nu faci nimic... te pierzi in ganduri, si te opresti. Te opresti pentru o clipa… parca timpul s-a oprit cu tine, insa e doar o iluzie, asculti linistea si mergi mai departe… Ai vrea sa poti opri timpul, ai vrea sa tii langa tine pe acel cineva cat mai mult… insa teama deja te-a cuprins. De cele mai multe ori acea liniste e cea care ne omoare pe inauntru… cum poti sa acoperi linistea care parca e atat de zgomotoasa, cum?! Ai incercat sa strigi in gura mare, degeaba… linistea tot se va intoarce si isi va croi loc… e precum apa… isi face loc si in cea mai dura stanca! Acea liniste apasatoare care uneori pare ca nu ne da pace…
 Ce poti face, ce poti zice… nici tu nu mai stii… si deja te-ai pierdut… oare asa sa se termine, oare asa a fost sa fie? Atatea intrebari la care in curand le vei afla raspunsul… sau nu…

Persoane interesate