Iata-ma scriind din nou... nu prea imi e bine daca scriu aici ... insa cand voi termina de scris ma voi simti mai bine... Daca m-ar intreba cinve ce am, ce s-a intamplat, cred ca as putea sa rezum simplu la ... teama. Nu stiu de ce, dar asta e ce simt acum... sau poate doar confund, poate e doar mintea mea.
Multi poate nu inteleg, dar sa stii ca in urmatoarea clipa o sa pierzi pe cineva drag si sa nu poti face nimic, e de neimaginat. Ai putea sa faci orice numai sa stii ca nu se va intampla asta, insa nu faci nimic... te pierzi in ganduri, si te opresti. Te opresti pentru o clipa… parca timpul s-a oprit cu tine, insa e doar o iluzie, asculti linistea si mergi mai departe… Ai vrea sa poti opri timpul, ai vrea sa tii langa tine pe acel cineva cat mai mult… insa teama deja te-a cuprins. De cele mai multe ori acea liniste e cea care ne omoare pe inauntru… cum poti sa acoperi linistea care parca e atat de zgomotoasa, cum?! Ai incercat sa strigi in gura mare, degeaba… linistea tot se va intoarce si isi va croi loc… e precum apa… isi face loc si in cea mai dura stanca! Acea liniste apasatoare care uneori pare ca nu ne da pace…
Ce poti face, ce poti zice… nici tu nu mai stii… si deja te-ai pierdut… oare asa sa se termine, oare asa a fost sa fie? Atatea intrebari la care in curand le vei afla raspunsul… sau nu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu